Structura limbii Morphologie I LMA Dr. Ileana-Maria Ratcu

Morfologia/Morphologie Noţiune impusă de J.W. Goethe pentru a desemna cunoaşterea formei şi structurii organismelor vii. Termenul a fost preluat în sec. al XIX-lea de către lingvistică (Sprachwissenschaft) ca noţiune gen pentru flexiune şi formarea cuvintelor. În gramatica tradiţională, morfologia se referă la părţile de vorbire, la criteriile clasificării lor şi la flexiune.

Morphologie Formarea cuvintelor este tratată ca un domeniu de sine-stătător alături de morfologie sau ca un subdomeniu al morfologiei. Formarea cuvintelor poate fi văzută ca o parte a gramaticii, fiind cunoscută şi drept Wortbildungsmorphologie oder lexikalische Morphologie.

Morphologie Este greu de trasat o graniţă fixă între Flexionsmorphologie und der Wortbildungsmorphologie. Formarea cuvintelor este influenţată de legi fonologice, de reguli de flexiune, adică reguli de sintaxă, deoarece fonologia, flexiunea şi sintaxa pot determina în mare măsură modele de formare a cuvintelor.

Formarea cuvintelor/ Wortbildung Morfologia se ocupă de cercetarea formei, a structurii interne, a funcţiei şi apariţiei morfemelor drept cele mai mici unităţi purtătoare de sens ale limbii. Cercetarea şi descrierea procedeelor şi legităţilor în formarea cuvintelor noi, complexe pe baza mijloacele lingvistice avute la dispoziţie.

Beziehungen der Wortbildung/Formarea cuvintelor în relaţie cu alte domenii de cercetare Problematica formării cuvintelor se leagă din punct de vedere formal (auf der formalen Seite) de: Morfologie/Morphologie; Sintaxă/Syntax; din punct de vedere al conţinutului (auf der inhaltlichen Seite) cu: Semantica/Semantik; Lexicologia/Lexikologie; Pragmatica/Pragmatik;

Sarcinile principale/Hauptaufgaben der Wortbildung 1) – Clasificarea mijloacelor lingvistice, care sunt utilizate ca elemente în formarea cuvintelor - simple/einfache (Simplizia) (Zaun, Löwe, Fisch) compuse/komplexe Wörter (Lehrer, Sprachkurs); - morfeme de bază/Grundmorpheme; - elemente care ajută la derivare /Ableitungselemente (Affix, Präfix, Suffix);

Hauptaufgaben der Wortbildung 2) Descrierea tipurilor şi modelelor structurale ale formării cuvintelor. 3) Descierea aspectelor semantice ale procedeelor de formare a cuvintelor. 4) Descrierea structurii atât a construcţiilor noi Neubildungen (Augenblicksbildungen, Neologismen) precum şi a cuvintelor obişnuite.

Wortbildung Cea mai mare parte a formării cuvintelor se poate subsuma în: Derivare/Derivation (Ableitung von neuen Wörtern durch wortartspezifische Suffixe: Les+er, Les+ung, les+bar); Derivare cu prefixe/Präfixbildung (Anfügen eines nicht frei kommenden Präfixes an ein freies Morphem (un+lesbar, ver+lesen); Adesea derivarea este înţeleasă drept noţiune gen pentru construcţiile cu prefixe şi sufixe (Oberbegriff für Präfix-und Suffixbildungen)

Compunere/Komposition (Zusammensetzung aus mehreren freien Morphemen: Buch+Seite, Kinder+Zimmer) Conversiune/Konversion (die Überführung eines Stammes in eine andere Wortklasse, ohne Zuhilfenahme eines zusätzlichen Affixes: Zelt > zelten)

Următoarele procedee sunt considerate ca fenomene periferice ale formării cuvintelor: Kürzung (Kurzwort); Abkürzung (Abkürzungswort); Kontamination;