Bullying-ul ca formă de violență Direcția Învățământ Hâncești 05 decembrie, 2017

Obiective: Conștientizarea factorilor, caracteristicilor, semnelor și consecințelor fenomenului tachinării/intimidătii între semeni în instituția de învățământ; Identificarea strategiilor și metodelor de prevenire a tachinării între semeni; Determinarea rolurilor și responsabilităților personalului instituției în prevenirea și protecția copilului față de violență

AGENDA Introducere. Prezentarea agendei și a obiectivelor. 09.00 – 09.15 Factorii care determină tachinarea/ intimidarea între semeni. 09. 15 –09.45 Definirea fenomenului tachinării: caracteristici, semne, consecințe. 09.45 – 10.45 Strategii și metode de prevenire a tachinării între semeni. 10.45 – 11.30 Roluri și responsabilități în prevenirea și protecția copilului față de violență în instituția de învățământ. 11.30 – 12.30 Cerințe pentru elaborarea Raportului privind cazurile suspecte de violență față de copil pentru semestru I, anul de studii 2017-2018. Planificarea activităților de informare a personalului în instituțiile de învățământ. 12.30-13.00 Evaluarea seminarului

Termeni cheie: HĂRȚUÍ,  1.  A necăji pe cineva cu tot felul de neplăceri, probleme, întrebări etc., a nu lăsa în pace pe cineva; a cicăli, a sâcâi, a pisa.  2.  A desfășura atacuri scurte și repetate asupra inamicului cu scopul de a-i provoca panică și de a nu-i permite deplasarea, pregătirea unor acțiuni de luptă, aprovizionarea etc. 3.  A purta discuții repetate și contradictorii cu cineva, a se lua la ceartă sau la bătaie; a se încăiera.

Termeni cheie: A TACHINÁ,  I.  A contraria pe cineva în lucruri mărunte, a necăji în glumă, a glumi pe socoteala unei persoane cu însăși acea persoană. Copilul este victima glumelor răutăceoase, etichetelor și poreclelor umilitoare; INTIMIDÁ,  I.  (Cu privire la o persoană) A face să devină timid, a insufla teamă; a speria, a încurca, a zăpăci; a fi cuprins de un sentiment de rușine, genă; AMENINȚÁRE,  1. Manifestare, prin vorbe, gesturi etc., a intenției de a pricinui (cuiva) o neplăcere, un rău. EXCLÚDERE s. eliminare, îndepărtare, înlăturare, scoatere în mod intenționat.

CE ESTE BULLYING-UL? Rădăcinile etimologice ale cuvântului bullying se pot regăsi în secolul XVI, când “my bully” însemna “dragul meu”, “iubitul meu”, venind din cuvântul danez boele În secoul XX acest cuvânt a dobândit definițiile academice folosite astăzi. Ca verb, to bully înseamnă: a intimida, a speria, a domina, printre altele. „Bully” este o persoană care își folosește puterea și tăria sa pentru a speria sau răni persoanele mai slabe (Oxford Advanced Learners Dictionary, 2016)

Termenul „bullying” sau „hărțuire” se folosește atunci când violența capătă un caracter sistematic și urmărește scopul de a întări puterea și autoritatea abuzatorului/ agresorului pe seama umilirii și devalorizării victimei în ochii proprii și în ochii celor din jur .Bullying – engl. bully – huligan, bătăuș, certăreț, brută, violator. Bullying-ul se manifestă prin aplicarea repetată de către o persoană sau un grup de persoane a diverselor tipuri de violență și intimidare față de o persoană care nu se poate apăra. Atunci când doi elevi cu capacități fizice egale se ceartă sau se luptă, fac glume într-o formă prietenească și jucăușă, nu este vorba despre bullying. Bullying-ul întotdeauna urmărește scopul de a hărțui victima, de a-i provoca frică, a o demoraliza, umili, supune

Aspecte specifice ale bullying-ului Bullying-ul este asimetric: pe de o parte se află abuzatorul/agresorul, care deține puterea în formă de forță fizică și/ sau psihologică, iar pe de altă parte – victima, care nu deține o asemenea putere și are nevoie acută de susținerea și ajutorul altor personae Bullying-ul este aplicat persoanei alese drept țintă în mod intenționat și este orientat spre a-i provoca suferințe fizice și sufletești Bullying-ul subminează încrederea victimei în forțele proprii, îi distruge sănătatea, stima de sine și demnitatea umană Bullying-ul este un proces de grup, care implică, pe lângă abuzator/agresor și victimă, martorii violenței – întreaga clasă sau tot grupul unde acesta are loc Bullying-ul niciodată nu se oprește de la sine: victimele, inițiatorul și martorii bullying-ului întotdeauna au nevoie de protecție și ajutor

BULLYING-UL IMPLICĂ „O dorință de a răni + acțiune dureroasă + dezechilibru de putere + (tipic) repetiție + utilizarea nedreaptă a puterii + plăcere evidentă din partea agresorului + sentiment de opresiune din partea victimei.” (Rigby, 2002)

Manifestările bullying-ului fizice: bătăi, îmbrânceli, deposedării de bunuri sau deteriorarea lor, umilirii (de exemplu, prin impunerea persoanei să îndeplinească acțiuni umilitoare sau acte de violență în raport cu terțe persoane) verbale: cuvinte jignitoare, poreclirii sau luării sistematice în derâdere pentru unele caracteristici deosebite ale persoanei: aspect exterior, manieră de vorbire, îmbrăcare, mers, mimică, gesturi, inclusiv provocate de boală sau dizabilitate (balbism, șchiopătat) Bullying-ul indirect se manifestă prin acțiuni mai puțin vizibile – comportament manipulator: diseminarea informațiilor false, bârfelor, zvonurilor, excluderea persoanei din cercul de comunicare, din activități și jocuri comune, respingerea, ignorarea, boicotul.

Comunicare online și bullying Bullying-ul cibernetic denotă utilizarea mediilor electronice (Internet, telefoane inteligente, email-uri, Facebook și rețele sociale, programe de mesaje text/chat, ex. WhatsApp, platforme foto și video și pagini de internet) pentru a răni o altă persoană. Acestea pot include mesaje de intimidare, insulte, hărțuire sexuală sau ridiculizare și ocară. În contrast cu bullying-ul tradițional, o trăsătură comună a acestora este anonimatul frecvent al agresorilor cibernetici

Cyber grooming Cyber grooming este un alt fenomen al erei digitale cu o întindere și consecințe îngrijorătoare - folosirea Internetului pentru inițerea de contacte (virtuale), hărțuire sexuală și posibil abuzul sexual al copiilor și al tinerilor (Unabhängiger Beauftragter für Fragen des sexuellen Kindesmissbrauchs, 2015)

Câteva alte fenomene cum ar fi sexismul cibernetic, misoginismul cibernetic și mesajele erotice (sexting) (Consiliul Europei, 2013) au multe lucruri în comun – toate se bazează pe stereotipuri de gen adânc înrădăcinate. Concentrate în general pe perspectiva că în contextele sociale și culturale particulare, ideile despre ce sunt sau ce ar trebui să fie femeile (fetele) și bărbații (băieții), stereotipurile pot fi, în același timp, prescriptive în mod rigid.

Bullying-ul trece prin câteva etape Prima etapă: formarea grupării. În colectivul de copii și adolescenți se poate forma un grup de „susținători” ai unui „lider” care tinde spre autoafirmare prin demonstrarea forței fizice sau alte acțiuni violente. La a doua etapă conflictul se încinge. Neimplicarea profesorilor, indiferența colegilor de clasă permit repetarea acțiunilor violente, în timp ce elevul abuzat pierde treptat capacitatea și voința de a opune rezistență. Vulnerabilitatea victimei provoacă atacurile ulterioare

Etapa a treia: comportamentul distructiv Etapa a treia: comportamentul distructiv. Statutul de victimă se fixează definitiv de elevul supus atacurilor în mod sistematic. Cei din jur, obișnuindu-se cu insultele permanente la adresa persoanei, o învinuiesc pe ea pentru situația creată. Victima însăși începe să creadă că e vinovată pentru că este batjocorită, nu mai poate face față situației cu propriile puteri, este deprimată, speriată și demoralizată A patra etapă: izgonirea. Victima, adusă la marginea disperării și a sentimentului de singurătate, tinde să evite întâlnirile cu agresorul/abuzatorul și traumatizarea suplimentară, începe să lipsească episodic de la ore sau nu mai frecventează instituția de învățământ în general

CINE ESTE IMPLICAT ÎN BULLYING?

CINE ESTE IMPLICAT ÎN BULLYING? Într-un „cerc de bullying” tipic sunt implicați o gamă întreagă de protagoniști Distribuția rolurilor nu este statică, rolurile se pot schimba în mod dinamic între elevii care interacționează

Cum putem recunoaște că un copil este agresat? FIȚI VIGILENȚI ȘI URMĂRIȚI SIMPTOMELE SITUAȚIILOR ÎN CARE UN ELEV: Lipsește des de la școală sau întârzie; Are probleme cu temele școlare și o scădere vizibilă a notelor; Este deseori singur și exclus de către restul elevilor din activitățile de grup în timpul pauzelor; Este pârît și nu este luat în serios de către ceilalți, de ex.: neapreciat din cauza aspectului său; Este ales ultimul în jocurile de echipă; Devine retras, pare supărat, nefericit, încordat, înlăcrimat, abătut sau neajutorat; Arată semne de schimbări neașteptate de dispoziție, de ex.: este tăcut, ursuz, retras; Devine deosebit de emoționat când trebuie să vorbească în fața întregii clase; Apare cu tăieturi, contuzii sau alte leziuni inexplicabile, haine sau obiecte personale rupte sau deteriorate; Deseori stă în apropierea unui adult. Refuză să spună ce nu este în regulă.

victimelor violenței le este caracteristică lipsa încrederii în sine, autoaprecierea scăzută, sensibilitatea sporită la dificultățile și obstacolele vieții, anxietatea personală și situațională înaltă, incapacitatea de a se opune violenței, de a se autoapăra și a comunica eficient cu semenii. Adesea aceștia sunt copii și adolescenți cu puteri fizice reduse sau sfioși, care nu pot demonstra încredere și nu-și pot ascunde anxietatea și frica

Cum putem recunoaște că un copil este implicat în bullying ca agresor? Copiii care agresează alți copii sunt de obicei nesiguri, se tem și au în istoric traume interne, care nu sunt gestionate adecvat în familiile lor; Cele mai des întâlnite caracteristici ale copiilor înclinați să îi agreseze pe alții sunt: o nevoie de un statut, de putere mai mare, o dorință puternică de a controla și domina, impulsivitate, lipsa empatiei, căutarea recunoașterii statutului lor de persoane care dau tonul, plăcerea provocată de vederea victimei oprimate; Unii copii pun o „armură de agresor” pentru a-și ascunde slăbiciunile și pentru a evita să devină victime. Masca unui agresor este un scut care îi ascunde interiorul vulnerabil. Majoritatea agresorilor altor persoane au fost victime ale violenței în copilărie

Consecințele violenței Pentru victime: prejudicii psihologice, manifestate prin scăderea autoaprecierii și stimei de sine, creșterea nivelului anxietății (situative și personale), dezvoltarea stărilor depressive; pierd cu timpul capacitatea de autoapărare, unii își formează complexul vinovăției; închiderea, diminuarea activismului, frica, tendința de a evita comunicarea cu cei din jur și cu prietenii, refuzul de a povesti ce se întâmplă; riscul înalt al comportamentului suicidar ; Absenteismul școlar;

Pentru martori (observatori, spectatori): din cauza inacțiunii sau a incapacității lor de a opri violența, au sentimente de vină și temeri că se pot pomeni în locul victimei; se simt neajutorați ; când violența nu este oprită imediat și este lăsată să se repete, o parte din martori încep să dorească asocierea cu puterea (agresorul/ abuzatorul), nu cu lipsa ei (victima); se formează toleranță la agresivitate;

Pentru autorii actelor de violență: violența devine modalitate de comunicare a agresorului/abuzatorului cu cei din jur și la vârsta adultă ; probleme comportamentale; reușită școlară mai joasă; sunt pasibili de sancțiuni administrative sau penale pentru actele de violență comise; riscă să fie pedepsit fizic acasă, dacă părinții sunt informați despre comportamentul său;

Pentru instituția de învățământ: când administrația instituției de învățământ are un stil autoritar de conducere, tinde să controleze dur toate aspectele vieții școlare, asemenea control ține colectivul pedagogic și elevii în tensiune, dar nu-i scutește de violență, ci, dimpotrivă, stimulează la elevi formarea modelelor de comportament agresiv, îndreptat împotriva semenilor și pedagogilor administrația instituției de învățământ și profesorii deleagă înșiși inițiatorilor violenței responsabilitatea pentru menținerea unei ordini aparente, preocupându-se în principal de camuflarea cazurilor ce au loc în școală în asemenea situații, elevii simt clar că profesorii nu fac nimic, îi percep ca pe niște persoane ce nu controlează situația și, respectiv, nu au resurse pentru protecția și susținerea victimelor victimele violenței încep să absenteze de la ore, se transferă în alte instituții sau abandonează studiile toți elevii suportă consecințele situației nefavorabile din școală conflicte cu părinții și la distanțarea lor de școală/colegiu

Cum poti vorbi copilului tău sau elevilor tăi despre acest subiect? Spune-le in cuvinte simple ce inseamnă bullying-ul: atunci când un copil este in mod repetat și intenționat umilit, agresat, ironizat sau respins de alti copii. Căutați impreună exemple de acțiuni care intră in sfera acestui fenomen. Explicați elevilor că bullying-ul nu este distractiv, nu este „cool” si nu este, niciodata, o modalitate prin care un copil își poate exprima superioritatea față de un altul. Dimpotrivă, de multe ori, agresorii își manifestă prin bullying propriile probleme emoționale sau lipsa unor abilitati sociale si de comunicare. Vorbiți copiilor despre efectele devastatoare pe care le are bullying-ul asupra victimelor sale si indeamna-ții sa nu participe niciodata la umilirea unui alt copil si sa ia apararea celor care sunt victime ale bullying-ului. Bullying-ul in copilarie are efecte negative asupra copilului care este victima pe termen scurt (ii sunt afectate increderea in sine, stima de sine, rezultatele scolare, dispozitia emotionala), mediu (creste riscul de suicid) si lung (copiii care au fost victime ale bullying-ului risca la maturitate sa dezvolte probleme de sanatate mintala care sa necesite tratament psihiatric). Nici copiii agresori nu sunt scutiti de efectele negative ale acestui fenomen. Copiii agresori, care nu sunt ajutati sa renunte la acest comportament in copilarie, tind sa aiba comportamente antisociale si de relationare si la maturitate.

Explica-le copiilor ca oamenii cu adevarat puternici ii ajuta pe ceilalti sa se ridice, nu ii doboara si nu ii lovesc atunci cand acestia se afla la pamant. Incurajand in familie, dar si la scoala, comportamentele de cooperare, ajutor reciproc, acceptare a diferentelor dintre copii (fizice, dar si psihologice), putem creste sansele ca propriii copii sau elevi sa nu devina victime sau agresori.  Nu in ultimul rand, este bine sa retii ca atat parintii, cat si cadrele didactice reprezinta modele pentru copii, asa ca gestionarea furiei si a frustrarii este esentiala pentru adultii care interactioneaza cu cei mici.  Evita etichetarile, violenta verbala si intimidarea in relatia cu copiii. Invata sa comunici nonviolent, pentru a oferi copilului sau elevilor tai un model de comunicare eficienta.

Recomandări pentru prevenirea și combaterea bullying-ului Includerea unor luări de poziție explicite anti-bullying și antidiscriminare în regulamentele de ordine internă ale instituțiilor educaționale și în Codul de etică ale profesorilor; E necesar să existe proceduri anti-bullying clare și explicite la nivelul fiecărei școli; Asigurarea de sprijin(instruire, informații și materiale didactice) pentru profesori și echipa managerială astfel încât aceștea să recunoască și să poată răspunde adecvat bullying-ului, discriminării, violenței. Creșterea capacității psihologilor școlari de a aborda teme ca bullying-ul, discriminarea, violența. .....

Politica de protecție acopilului în instituția de învățământ