Curs 9 ( ) Modernizarea limbii în secolul al XIX- lea. „Reromanizarea”. Purisme. B ă t ă liile ortografice. Gramatici şi dicţionare

Secolul al XIX-lea  Modernizare – „reromanizare” – împrumut şi calc lexical şi modele sintactice din limbile romanice moderne (= francez ă, italian ă ) şi latin ă - în Ardeal: mai ales latina şi italiana (şi germana, ca intermediar sau surs ă ) - în Moldova şi Muntenia: mai ales franceza şi italiana - reromanizare, relatinizare, occidentalizare romanic ă (S. Puşcariu, Al. Niculescu, H. Bogdan-Oprea) - trecerea la ortografia cu litere latine; dezbateri ortografice - purisme - instituţii: Academia (1866) - limbaj ştiinţific, stil jurnalistic, discurs politic

lat. LIBERTAS, LIBERTATIS / fr. liberté, it. Libertà Rom. libertate lat. - BILIS, fr. ble, it. -bile – Rom. -bil lat. NATIO, - NIS Rom. naţie – naţiune

 Ion Heliade R ă dulescu scriitor, teoretician, profesor, editor etc. dou ă perioade (dup ă 1840: italienizant) corespondenţa cu C. Negruzzi (1836)

 1828 Heliade R ă dulescu, Ion, Gramatic ă româneasc ă, Sibiu, 1828 [ed. Valeria Guţu Romalo, Bucureşti, Eminescu, 1980] Prefaţa "Ei! Dar ce fel de carte e asta?!!! uite-te minune!!! aci lipsesc o gr ă mad ă de slove! ă ştia vor s ă ne lase s ă raci! (...) Vai de mine ce grosime şi mojâcie!!! ia te uit ă c ă ă ştia şi pe delicatul şi plinul de dulceaţ ă  l-au scos! nu z ă u ă ştia sînt Rumâni groşi b ă d ă rani de la ţar ă, nu vor s ă aib ă cît de puţin ă evghenie p ă dînşi! dar ce v ă z! (...) Ait! s-a stricat! s-aaa duuus acum şi limba!"

 Simplificarea ortografiei; ortografia fonetic ă ; alfabetul de tranziţie - Gramatica 1828 (43 slove > 29) - „s ă urmeze duhului italienesc, adic ă a scri dup ă cum vorbim”, „scriu pentru cei carii tr ă esc iar nu pentru cei morţi”  Idei despre limb ă (romantism) - româna e „destoinic ă ”, „mai cantativ ă şi mai înlesnitoare la poezie” decât franceza - fr. reconaissance vs. rom. recunoaştere / recunoştinţ ă - „geniul limbii” - spiritul democratic (dumneata) - dialectele

 Crearea unei limbi literare - „limba ştiinţelor sau a duhului” / „limba inimii sau a simţ ă mântului” (a) - îmbog ă ţirea vocabularului – necesitate - împrumutul – pentru a nu produce confuzii „Cine nu ar râde când urmând aceştii sisteme neurmate de nici o naţie va vrea persoana s ă o numeasc ă obraz şi prin urmare pronumele personale din Gramatic ă s ă le numeasc ă în loc de nume obraznice şi personalitatea obr ă znicie?” - surse – latina + limbile romanice „Noi nu ne împrumut ă m ci lu ă m cu îndr ă zneal ă de la maica noastr ă moştenire, şi de la surorile noastre partea ce ni se cuvine”

- recomand ă m ă sur ă - recomand ă adaptarea „în haine rumâneşti şi cu masc ă de rumân” patriotism, nu patriotismos centru, nu centrum naţie, nu naţion libertate, nu liberta

Criterii de adaptare, principii - dreptul cuvânt [raţionalitatea] - armonia - energia - pentru „rumânirea” formelor - excepţii („scutire din pravil ă ”) – „când a ei ureche delicat ă este r ă nit ă de asprimea întâlnişului celui urât” - criterii estetice, eufonice - „îşi pierde toat ă puterea când e silit ă a se târî, z ă bovindu- se de lungimea zicerilor” (polisilab ă, „întindere leneş ă ” noi sisiim şi pipiriim, ardelenii ururuiesc şi ă luiesc recomandarisesc, recom ă nd ă luiesc > recomand ă gr. „vorbe degenerate” (metahirisesc) / necesare (haos)

(b) problema bazei „limba bisericeasc ă ” – inteligibil ă pentru toţi – „pe tipii ei s ă facem şi limba filosofului, matematicului, politicului” - alege dintre formele regionale, în funcţie de regularitatea morfologic ă apropierea de latin ă frecvenţ ă, eufonie etc. bine, nu ghine v ă d, nu v ă z cântau (Ban.) pe – nu pi, nici p ă

 Italienismul 1840, 1841 – Paralelism între limbile român ă şi italian ă / între dialectele român şi italian - model ortografic (c,g) / extins: quel, ellu - împrumuturi lexicale – Vocabular de vorbe streine în limba român ă înlocuiri:plug > aratru O, bel ă eşti, dilecto, şi capelura-ţi blond ă Ca buclele lui Phedru te-ammant ă, te circond ă (citat de TM) E om şi n-are oam ă, ca leul o lion ă

Italienism vs. galomanie - Limba franţozeasc ă ne-a stricat limba, capetele, obiceiurile, religia, pentru c ă puţini din cîţi o învaţ ă îşi bat capul cu autorii clasici, şi romanţele cele mei neruşinoase se v ă d în mâinile tinerilor (...) Limba aceasta (...) este o limb ă s ă rac ă de vorbe şi bogat ă de frase, în care vede cineva haracterul unui om ce puţin se gândeşte şi vorbeşte mult" (Paralelism între limba rumân ă şi italian ă, în Heliade R ă dulescu 1943, II) - Iancu V ă c ă rescu, C. Aristia, C. Boliac C Facca (Comodia vremii / Franţuzitele, 1833) D-abor o demoazel ă, cân se afl ă an vizit Este de bonton la mod ă s ă aib ă capot deschis

“Limba franc ă e viril ă prin escelinţ ă, ea cunoaşte puţine diminutive în nume şi nicidecum în adjective. Românul se cheam ă Ioniţ ă, Costache, Iordache, are moşioar ă micuţ ă, bouleni sl ă buţi, v ă cuşoar ă, l ă pticel şi m ă m ă liguţ ă, de aceea îmbl ă fl ă mângior pân ă - l înghite mormînţelul!” (Codru Dr ă guşanu)

Tendinţele puriste (a) italienismul lui Heliade (b) purismul latinizant – T. Cipariu, A. T. Laurian, I.C. Massim (c) şcoala fonetic ă, purismul românesc – Aron Pumnul

Purismul – tipologie (Thomas 1991): arhaizant, etnografic, elitist, reformist, xenofob etc. Purismele româneşti: latinist – în esenţ ă, de tip reformist, parţial arhaizant – dar foarte favorabil moderniz ă rii; xenofob-selectiv; - eficient (în lexic, nu în ortografie) – ruptura moderniz ă rii arhaizante şi etnografice – antineologistice - f ă r ă teoretiz ă ri clare; difuze, persistente – în general ignorate - sec. al XIX-lea – condamau „p ă s ă reasca” - m ă rturii din anii '30 (Lovinescu, Camil Petrescu, Al. Graur)

Imaginarul lingvistic: metaforele cognitive (concentreaz ă o atitudine şi un program): Limba – tezaur (îngropat) – bani în circulaţie – organism viu (supus îmboln ă virii) – plant ă /gr ă din ă de cultivat – haine – obiect degradabil – cod Puristul: (George Thomas, Linguistic Purism, London, Longman, 1991, Chap. 2: The imagery of purism) morar, gr ă dinar, f ă urar, şlefuitor, medic, preot etc. Schimbarea lingvistic ă : degradare, boal ă, stricare, deteriorare, batjocorire, viol....

Intervenţionismul asumat (secolul al XIX-lea); negat, privit cu suspiciune (secolul al XX-lea) - indiferent de evaluarea iniţial ă – eficient sau nu Ex.: în turc ă (înlocuirea elementelor arabe) Geoffrey Lewis, The Turkish language reform. A catastrophic success, Oxford, OUP, Ex.: în român ă : „dezvoltarea organic ă ” / rolul reformatorilor Elisabeth Close, The Development of Modern Rumanian. Linguistic Theory and Practice in Muntenia, 1821–1838, Oxford, OUP, 1974.

Heliade R ă dulescu, în Notele la Paralelism între limba rumân ă şi italian ă [1840] (Opere II 1943: ): "De va cerceta cineva limba poporului grecesc de acum treizeci şi dou ă zeci de ani, o vede plin ă mai mult de jum ă tate de vorbe italieneşti, turceşti şi româneşti (...). Mie îmi place s ă aduc de esemplu tot pe greci, pentru c ă şi merit ă, şi m ă desluşesc mai bine fiind contimporani cu noi, şi limba lor avînd mai aceeaşi soart ă cu a noastr ă (nu îns ă şi acuma ca s ă se ştie în parentes). Ca s ă -şi fac ă grecii limba astfel cum este în zioa de ast ă zi, au avut trebuinţ ă neîncetat s ă înveţe limba cea veche, s ă ias ă felurimi de idei, s ă aib ă o polemic ă mai de un veac, s ă -şi formeze în sfîrşit stat, universit ă ţi, licei ş.c.l."

Purismul latinizant - înl ă turarea elementelor lexicale str ă ine - îmbog ă ţirea – prin împrumut latino-romanic - doctrina dominant ă, asumat ă de Societatea Academic ă (1866) > Academia Român ă (1879) Timotei Cipariu Principia de limba si de scriptura (Blaj 1866) Gramatici Laurian şi Massim – Dicţionarul limbii române ( )

Şcoala fonetic ă (purismul românesc) – A. Pumnul lepturariu v. lapte germân v. pâne c ă ritate evenemânt, limb ă mânt v. mormânt, p ă mânt n ă ciune v. rug ă ciune )

Negruzzi, în Muza de la Burduj ă ni: "De nu vrei protest ă ciune / S ă întind în orice loc” Alecsandri, în Rusaliile: "ţi-am dat esplic ă ciunile necesarii"...

Gr. Pleşoianu (Cuvântare asupra limbii romaneşti, mss., 1822): “Un roman de Valahia nu sufere la urechea lui s ă auz ă (...) în loc d ă iei vedea (..) – vedeau (...), în loc d ă ieu voi s ă -l v ă z, ieu vreau s ă - l v ă d...”. - ardelenii folosesc cuvinte neînţelese de ceilalţi: sclav ă, veneraţie, nobil, plante, ocazie, comun, observaţie, cauz ă, dedicaţie, obligat, onorat – roab ă, cinste, str ă lucit, saduri, vreme, d ă obşte, închinare, îndatorat, cinstit

Reacţii Kog ă lniceanu C. Negruzzi V. Alecsandri A. Russo - curentul popular, Dacia literar ă - Junimea, Titu Maiorescu (Ibr ă ileanu, Spiritul critic...)

Gramatici, retorici, dicţionare 1. Gramatici - mai întâi manuscrise, cu scop didactic - descriptive, nu normative - compilaţii, adapt ă ri (dup ă slavon ă, latin ă, greac ă ) - oscilaţii terminologice

 1757 Eustatievici, Dimitrie, Gramatica rumâneasc ă  cca 1770 Institutiones linguae valachicae, ed. Gh. Chivu, Bucureşti, Editura Academiei Române,  1772 gramatica ieromonahului Macarie – Moldova, ms.  1780 Micu, Samuil, Şincai, Gheorghe, Elementa linguae daco- romanae sive valachicae [ed. M. Zdrenghea, Cluj-Napoca, Dacia, 1980.]  1787 V ă c ă rescu, Ianache, Observaţii sau b ă g ă ri-d ă -seam ă asupra regulelor şi orânduelelor gramaticii rumâneşti, Râmnic [în Poeţii V ă c ă reşti, Opere, ed. C. Cîrstoiu, Bucureşti, Minerva, 1982].  1788 Molnar, I., Deutsch-Walachische Sprachlehre, Viena (ed. a II-a, Sibiu, 1810, ed. a III-a 1822) Toader Şcoleriu, Lectione, Iaşi, Tempea, Radu, 1797: Gramatic ă româneasc ă, Sibiu

 1805 Gh. Şincai, Elementa... [ed. M. Zdrenghea, Cluj-Napoca, Dacia, 1980.]  cca Budai-Deleanu  1810 De Marki, Anton, Auszug..., Cern ă uţi, 1810  1821 Clemens Andreas, Walachische Sprachlehre für Deutsche, nebst einem Kleinem Walachisch-Deutsch and Deutsch- Walachischen Wörterbuche, Ofen, 1821, ; ,  1822 Diaconovici-Loga, C., 1822: Gramatic ă româneasc ă, ed. Olimpia Şerban şi Eugen Dorcescu, Timişoara, Facla,  1826 Alexi, Ioan, Grammatica daco-romana sive valachica, Viena,  1827 Margela, Şt., Gramatic ă Russasc ă şi Rumâneasc ă, St.Petersburg.  1828 Heliade R ă dulescu, Ion, 1980: Gramatic ă româneasc ă, ed. Valeria Guţu Romalo, Bucureşti, Eminescu.  1833a Seulescu, Gheorghe, 1833a: Grammatic ă româneasc ă seau observaţii grammaticeşti asupra limbei româneşti, Partea I-ia etimologic ă, Iaşi, Tipografia S. Mitropolii.  1833a Seulescu, Gheorghe, 1833b: Grammatic ă româneasc ă seau observaţii grammaticeşti asupra limbei româneşti, II. Partea sintactic ă, Iaşi, Tipografia S. Mitropolii.  1834 Seulescu, Gheorghe, 1833: Gramatic ă româneasc ă pentru clasele elementare 1837 [Iarca, D.], Gramatica româno-german ă, Braşov, 1837/1838  1840 Golescu, Iordache, B ă g ă ri de seam ă asupra canoanelor gramaticeşti, Bucureşti, Tipografia lui Eliad,  1840 Laurian, August Treboniu, Tentamen criticum..., Viena, 1840; ed. de K. Dumitraşcu....

 1841 Heliade R ă dulescu, Ion, Paralelism...  1844 Blazewicz [Blajevici], Th. Th., 1844: Theoretisch-praktische grammatik der dacoromanischen, das ist: der moldauischen oder wallachischen sprache, nach ganz neuen grundsätzen und einer leichtfasslichen methode.; ed. a II-a, Theoretisch-praktische Grammatik der romanischen Sprache,..Lemberg, 1856  1846 Iszer Andreas, Walachische Sprachlehre für Deutsche, Kronstadt, 1846; Iszer Andreas, Walachische oder romänische Sprachlere für Deutsche Zweite verbesserte Auflage, Kronstadt,  1848 Câmpeanu, P. M., Gramatic ă româneasc ă, Iaşi, M ă c ă rescu 1848 B ă l ă şescu, N., Grammatic ă român ă..., Sibiu,  1848 Codru Dr ă guşanu, Ion [Ioan Germaniu Codru], Rudimentele gramaticei romane, Bucureşti, Tipografia Colegiului Sfântu-Sava, 1848

Massim, I.C., Elemente de gramatic ă român ă – multe ediţii  1855 Cipariu, Timotei, Compendiu , , Opere, II, ed. C.-G. Pamfil, Bucureşti, Editura Academiei Române,  1863 [V. Alecsandri] V. Mircesco, Grammaire de la langue roumaine, Paris, Maisonneuve.  1869 Cipariu, Timotei Gramatica limbei române, I, Bucureşti; în Opere, II  1877 Cipariu, Timotei Gramatica limbei române, II, Bucureşti; în Opere, II 1881 Ahn F., Noua method ă practic ă pentru înv ă ţ ă mântul repede a limbei române. Prelucrat ă dupe... F. Ahn, Galatz, Philippide, Al., 1897: Gramatic ă elementar ă a limbii române, Iaşi, Kuppermann.

Eustatievici, Dimitrie, Gramatica rumâneasc ă, 1757, ed. N.A. Ursu, Bucureşti, Ed. Ştiinţific ă, profesor la şcoala româneasc ă din Şcheii Braşovului; din 1786 director al şcolilor neunite - terminologie slavo-greceasc ă ; multe calcuri slove glasnice pentru în loc de numele C ă deri: numitoare, n ă sc ă toare, d ă t ă toare, pricinitoare, chem ă toare, luitoare Grai: lucr ă tori / p ă timitori; vreme, înjugare împ ă rt ă şirea vremii cei trecute Informaţii despre norm ă : aux. au = pentru singular şi plural imperfect –desinenţa -a = singular şi plural

Metodos prea folositori şi prea trebuincios, înt ă rit cu pilde prea folositoare, aşezat cu rînduial ă dreapt ă şi izvodit în Bolgaria Braşovului. Prea în ă lţate şi prea milostive doamne, bine cinstirea în ă lţimii tale cea pururea ar ă tat ă întru cele duhovniceşti, aşezarea tuturor orînduielelor celor încuviinţate întru st ă pînire, îmbun ă t ă ţirea cea îndur ă toare întru îndireptarea norodului, îmblînzirea cea îndirept ă toare întru putere, m ă surarea cea dreapt ă întru prisosinţ ă, îndurarea întru alegerea îndirept ă rilor adev ă rului şi bun ă t ă ţii, binevoinţa cea întreag ă întru cele bine cinstitoare, cugetul cel slobod al în ă lţimii tale întru cele folositoare, îndr ă zneal ă ar ă tînd pre îmblînzirea binevoinţei cei drept pov ă ţuitoare, ar ă tîndu-m pild ă pre silinţa cea bine osîrguitoare a în ă lţimii tale întru scoaterea norodului rumânesc din ceaţa întunerecului întru lumina adev ă rului, m ă sileşte a m ă apropia c ă tr ă covîrşirea bun ă t ă ţii şi milostivirii cei mult şi întru destul ar ă tate obştimii de la în ă lţimea ta cu aceast ă prea puţin ă road ă a minţii mele cei slabi şi tic ă loase, pre ceea ce a o afierotisi, c ă utînd loc întru toate as ă m ă n ă rile vrednicilor, nu am aflat mai odihnit şi mai liniştit loc decît pre razele cele lumin ă toare prin str ă lucire întru toate covîrşirile vredniciilor ale îmbun ă t ă ţirii şi milostivirii cei îndurate a în ă lţimii tale, dup ă adeverinţa cea dintru întîi a afierotisirii, precum un métodos al m ă car c ă riia înv ă ţ ă turi mai cu cuviinţ ă şi mai cu alegere nu este a-l afierotisi altiia feţe f ă r ă decît ap ă r ă toriului şi înt ă ritoriului de osebirile înv ă ţ ă turilor prin care în ă lţimea ta cu ştiut şi luminat dovod te sl ă veşti prea ales întru vrednicie ap ă r ă tori şi înt ă ritori înv ă ţ ă turilor celor adev ă rate şi drept m ă ritoare. (Eustatievici)

Îns ă a toatei înv ă ţ ă turi începutul este gramatica, de ceea ce pîn ă în ceasul de acum în rumânescul dialect lipsire au fost, neauzindu-s ă, nepovestindu- s ă, necercîndu-se pentru folosul ei. Gramatica este începutul tuturor înv ă ţ ă turilor, pentru c ă a te tinde cu priceperea şi cu silinţa c ă tr ă înv ă ţ ă tura ritoricii, filosofiei, teologhiei şi altor înv ă ţ ă turi f ă r ă ştiinţa gramaticii a te folosi cum este trebuinţa nu vei putea şi te vei îndulci unde este am ă r ă ciune, şi te vei am ă rî unde este dulceaţ ă. f ă r ă de ajutoriul acestui métodos nu vei putea dezlega nici un feli de period şi nu vei putea afla pre cunoştinţa şi pre adev ă rul cel ascuns întru period şiîntru alte încheieri sintacticeşti, piiticeşti şi altele. M ă car c ă din norodul nostru foarte puţini au cercat înv ă ţ ă turile dialecturilor celor streine, cei ce din p ă rţi streine ca nişte albine adunînd dulceaţ ă au adus luminare norodului rumânesc multe c ă rţi din limbi streine au pref ă cut întru rumînescul dialect, dar nefiind gramatica limbii rumîneşti multe întunecate cuvinte întru multe c ă rţi s-au aşezat, pentru c ă la lucrul t ă lm ă cirii dreapt ă arm ă şi unealt ă este gramatica, prin a c ă riia rînduial ă ori în Sfînta Scriptur ă, ori întru istorii s ă dezleag ă cuvintele şi s ă cunosc osebirile cuvintelor (Eustatievici)

De cîte feliuri sînt p ă rţile voroavei? De doao feliuri: plec ă toare şi neplec ă toare. Ce sînt cele plec ă toare? Cele plec ă toare cresc prin c ă deri, schimbîndu-s ă şi plecîndu-s ă. Cîte sînt cele plec ă toare? 4: numele, în loc de numele, graiul, împ ă rt ă şirea. Ce sînt cele neplec ă toare? Sînt cele ce cum s ă g ă sesc aşa s ă aşaz ă întru voroav ă. Cîte sînt cele neplec ă toare? 4: înainte punerea, spregr ă irea, în mijloc aruncarea, împreunarea. (Eustatievici) - Exemplu de terminologie ştiinţific ă produs ă prin calc

1787 IanacheV ă c ă rescu, Observaţii sau b ă g ă ri- d ă -seam ă asupra regulelor şi orânduelelor gramaticii rumâneşti, - prima tip ă rit ă în român ă - şi terminologie din latin ă, italian ă (pronume, verb, partiţipie) - consider ă c ă „limba româneasc ă d ă la anul 1688 s-au început” - Norma: pot preferabil lui poci; (eu) lucru preferabil lui lucrez etc.

1822 Diaconovici-Loga, C., 1822: Gramatic ă româneasc ă, ed. Olimpia Şerban şi Eugen Dorcescu, Timişoara, Facla, b ă n ă ţean - calc + împrumut latin/neoromanic litere buzoase, dinţoase, gâtoase, n ă soase multoratec / singuratec nominativ / ghenitiv st ă pânitoriu (posesiv); ar ă t ă toriu (demonstrativ) Norma: - pasiv: eu m ă laud - aux.: el/ei au fost - imperfect: el era / ei erau

 1828 Heliade R ă dulescu, Ion, Gramatic ă româneasc ă, Sibiu, 1828 [ed. Valeria Guţu Romalo, Bucureşti, Eminescu, 1980] - simplificarea ortografiei - impunerea unei terminologii Norma: era / era a / au

 1840 Golescu, Iordache, B ă g ă ri de seam ă asupra canoanelor gramaticeşti, Bucureşti, Tipografia lui Eliad, Ci pururea întîiu s ă z ă misleşte limba f ă r ă canoane, f ă r ă regul ă sî f ă r ă cea mai mic ă ştiint ă de gr ă matic ă (din care pricin ă s ă şî afl ă la toate limbile multe cuvinte neregulate) şî în urm ă se canoniseşte, în înform ă rile ei, dup ă vorba ce se obicinuieşte, care s ă şî închipuieşte ca un meşteşug înv ă ţ ă tor c ă tre cei ce vorbesc acea limb ă, cum ar trebui s ă o vorbeasc ă şî s ă o scrie cu mai bun ă împodobire şi mai frumoas ă frumuseţe. Şî acest meşteşug s ă numeşte Gr ă matic ă. - diferenţe dialectale De aceea şî ştiinţele scrise cu acest mijloc nu s ă pot publicui deobşte la toţi cei ce înţeleg aceast ă limb ă, f ă cînd şî un folos foarte mic.

Enigm ă (ce p ă rumînie putem numi „ghicitoare") s ă zice cînd facem o întrebare întunecoas ă, cu care inţelegem un obraz sau altceva ce s ă aseam ă n ă cu acea întrebare, cum, cînd întreb ă m, zicînd „Ghici ghicitoarea mea: ce dobitoc este acela carele d ă dimineaţ ă umbl ă în patru picere şî la prînz, în doo ă, iar spre sear ă, în trei?", ne r ă spunde c ă „Omul este acel dobitoc, pentru c ă, cînd este mic, umbl ă d-a buşile, adic ă cu mîinile şî cu picerele, iar cînd s ă m ă reşte uinbl ă drept în doo ă picere, şî, la b ă trîneţe, cam plecat, în doo ă picere şî într-un baston“ (Golescu)

Retorici - capitole în gramatici 1798 Ion Monar-Piuariu, Retoric ă, adec ă înv ă ţ ă tura şi întocmirea frumoasei cuvânt ă ri, Buda, locuri ritoriceşti, dovediri, tropuri sau shimata, epilogos - [calit ă ţile stilului]: scurtarea de cuvânt, cur ă ţenia, dulceaţa, înduplecarea 1834 – S. Marcovici, Curs de retoric ă, Bucureşti, Tipografia lui Eliad ex. de oratorie: Kiseleff, B. Ştirbei etc – D. Gusti, Ritoric ă român ă pentru tinerime, Iaşi. (ediţii şi studii de M. Frînculescu, A. Sasu ş.a.)

Preocup ă ri de versificaţie - în gramatici C. Conachi, Meşteşugul stihurilor româneşti, cca , ms. „este de mare podoab ă a fi tr ă g ă nat ă noima în mai multe şiruri” „noima nu este încheiat ă într-aceste dou ă şiruri şi gustul cititorului s ă gâdil ă aşteptând încheierea noimei ce s ă tr ă g ă neaz ă ” Heliade, Curs întregu de poesie general ă, împotriva ingambamentului: „asemenea s ă lt ă ture c ă rora francezii le zic enjambements (cr ă c ă n ă tur ă ) de la un vers la