Împlinirea femeii în arta muzicii

Präsentation zum Thema: "Împlinirea femeii în arta muzicii"—  Präsentation transkript:

1 Împlinirea femeii în arta muzicii
FEMEIA Împlinirea femeii în arta muzicii

2 Împlinirea femeii în arta muzicii
1. Expresivitatea feminină a limbajului muzical Caractere, roluri de femei în creaţiile muzicale 3. Vocaţia femeii în domeniul muzical: compozitoare și / fiice de compozitori compozitoare: -- surori de compozitori \ soţii de compozitori

3 1.Expresivitatea feminină a limbajului muzical
Muza-simbol feminin de inspiraţie în creaţie Muzele- cele nouă fiice ale lui Zeus și ale Mnemosynei, considerate inspiratoare ale muzicii, dansului și poeziei, patroanele artelor în general. Homer, Hesiod și Pindar afirmau, că muzele sunt atotștiutoare datorită simbolului mamei lor, zeița memoriei.

4 Muzele Kalliopé: muza poeziei epice, a filozofiei şi a ştiintelor Terpsichoré: a dansului Thaleia: a comediei şi a teatrului Melpomené: a tragediei, dramei şi a bocetului Polühümnia: a poeziei imnologice Euterpé: a versificaţiei lirice şi a muzicii Erato: versificaţiei iubirii şi a cântecului Kleio: a istoriografiei Urania: muza astrologiei

5 Dansul lui Apollo (zeul artelor) cu muzele

6 Modurile populare Dintre cele şapte moduri populare patru au caracter minor, ( dorian, frigian, eolian şi locrian)--sonoritate feminină trei ( ionian, lidian şi mixolidian),caracter major—sonoritate masculină.

7 Intervale muzicale Intervalele muzicale mici prezintă caractere feminine: secunda mică, dar şi terţa mică, care defineşte caracterul minor a unei game sau tonalitaţi ( a unui cântec). Tonalitatea minoră are trăsături melancolice, triste, feminine. Septima în cadrul gamei are funcţia de „sensibilă”.

8 Game, tonalităţi Fiecare gamă majoră are o gamă paralelă (relativă) minoră. Gama majoră are o singură stare: naturală, pe când gamele minore au trei stări: naturală, armonică şi melodică. În gama cromatică, alteraţia diez (#) apare în sens ascendent ( luminos, deschis), iar bemolul (b) în sens descendent ( trist, interiorizat).

9 Gama Do major şi gamă cromatică
Alteraţii în urcare şi în coborâre

10 Genuri muzicale Unele genuri muzicale au trăsături, sonorităţi feminine, precum doina--care exprimă o suferinţă profundă, este tristă, feminină. Doina este şi nume de femeie, definind structura interioară sensibilă a acesteia. Cântecul miresei din repertoriul de nuntă, se intonează pe o melodie de doină - momentul de tristeţe în ceremonialul de nuntă. Partea a doua a genurilor muzicale este lentă, cu sonoritate feminină, prezentând o încărcătură emoţională lirică.

11 Instrumente muzicale Unele instrumente muzicale, prin construcţia (forma) şi sonoritatea lor (în ceea ce priveşte registrul lor), prezintă caracteristici feminine: Lira, lira da braccio, viola da braccio, viola da gamba, harpa, flautul.

12 Lira

13 Lira da braccio

14 Viola da braccio

15 Viola da gamba

16 Harpa egipteană

17 Harpa grecească

18 Flaut

19 2. Caractere, roluri de femei în creaţiile muzicale

20 FEMEIA COCHETĂ

21 Georges Alexandre César Léopold Bizet

22 FEMEIA FATALĂ Hector Berlioz: Simfonia fantastică ( episod din viaţa unui artist) A fost inspirată de o actriţă, Harriet Smithson care pe urmă devine soţia compozitorului Lucrare în cinci părţi, străbătută de tipicul „idée fixe”, melodia femeii iubite, este doar o idee muzicală scurtă, cu caracter pasional. 22

23 Hector Berlioz

24 Femeia idealizată FEMEIA IDEALIZATĂ
Eduard Grieg: suita Peer Gynt (după drama lui H. Ibsen) Cuprinde două suite: 1. dimineaţa moartea lui Ase dansul Anitrei în peştera regelui munţilor 2. plânsul lui Ingrid dansul arabic Peer Gynt se întoarce acasă cântecul lui Solveig Femeia idealizată

25

26 Edvard Grieg

27 P.I.Ceaikovski-Lacul lebedelor
FEMEIA MISTERIOASĂ P.I.Ceaikovski-Lacul lebedelor

28 P.I.Ceaikovski

29 FEMEIA INOCENTĂ P.I.Ceaikovski: Francesca da Rimini - poem simfonic -inspirat din„ Divina commedia”, (cântul cinci) de Dante Aleghieri. Variaţiunile lui Francesca: povestea tristă a sorţii ei, exprimat prin sonoritatea unor instrumente cu caracter feminin. Prima variațiune este relatată de către clarinet, cea de-a doua de flaut și oboi, a treia de compartimentul de violoncel, iar cea de-a patra de flaute, urmate apoi de compartimentul de cordari(viori,viole,violonceli,contrabași).

30 Francesca şi Paolo

31 MAMA Giacomo Puccini: opera „Madama Butterfly”
Fiul ei poartă numele Durere, în absența tatălui, mama lui dorea să-l numească Fericire, atunci când va reveni tatăl copilului, care a rămas departe trei ani de zile. Înainte să se sinucidă, Cio-Cio-San își ia rămas bun de la băiatul ei, spunându-i: “Tu, care din Paradis ai coborât la mine, uită-te la chipul mamei tale, ca să-l ții minte. Uită-te bine la mine! La revedere, dragostea mea...”

32 Giacomo Puccini

33 FEMEIA DEPLINĂ AVE MARIA Orlando di Lasso Anton Bruckner
Giovanni Pierluigi da Palestrina Liszt Ferenc Josquin des Prez Franz Schubert Giulio Caccini Antonin Leopold Dvorak Johann Sebastian Bach Charles Gounod Giuseppe Fortunino Francesco Verdi

34

35

36 Rosa Ave Maria—obținut de Wilhelm Kordes, un crescător german, în 1981

37 3. Vocația femeii în domeniul muzical-- compozitoare
Prima compozitoare despre care avem consemnări, provine dintr- o familie de aristocrați pe nume Sappho, n. la începutul sec. al VI-lea, î. e. n. Poetă, care a creat pe insula Lesbos poezii brodate de pasiune și de dor, care s-a ocupat și de compunere, și de dans. Poeziile ei au fost editate mai târziu în nouă cărți. A scris multe poezii despre iubire, se spune că s-ar fi aruncat de pe un munte a insulei Lesbos, fiind îndrăgostită de un bărbat, care era cu 20 de ani mai tânăr, și care nu a împărtășit iubirea ei.

38 Sappho

39 Sfânta Kassia A trăit între 810 și 865, cunoscută ca poetă greacă, compozitoare, stareță, creatoare de imnuri. Se află printre primii compozitori al Evului Mediu, ale cărei partituri ne-au rămas, și care pot fi înțelese de oamenii de științe ale Epocii Moderne, precum de muzicieni. Ne parvin aprox. 50 de imnuri ale ei, dintre care 23 sunt cuprinse în cărțile liturgice ale bisericii ortodoxe, și sunt folosite și astăzi. Cel mai cunoscut cântec se numește Hymn of Kassiani, care se cântă în miercurea mare. Are nenumărate creații non liturgice, epigrame și aforisme, pomenite sub denumirea de „ poezii gnom”.

40

41 Beatritz de Dia Contesă, trubadur din Provense. Creații ale trubadurilor nu aparțineau numai bărbaților, există consemnări ale unor nume de femei în acest sens, 21 la număr, nominal. Prima femeie trubadur a fost Beatritz de Dia ( amintită deseori sub numele de Contessa de Dia), care, asemeni cavalerilor, a scris poezii despre iubirea neîmpărtășită, și pe care a acompaniat des la flaut. Un cântec care ne-a rămas are titlul „ A chantar m’er de so qu’eu no volria”, care poate fi ascultată pe internet în variantă prelucrată și interpretată în varianta originală.

42 Beatritz de Dia

43 Compozitoare--- fiică de compozitor
Francesca Caccini - fiica compozitorului Giulio Caccini n. la Florenza 1587sept.18-d.1640 Prima compozitoare de operă La căsătoria Mariei Medici cu Henrik al IV-lea, apare în calitate de cântăreaţă, face parte din Concerto Caccini, pe urmă înfiinţează propriul ansamblu împreună cu sora ei, Settimia Caccini şi Vittoria Archili, cu denumirea de: „ Concerto delle donne”. Compune mai multe opere pentru familia Medici. Printr-o nouă abordare a formei (construcţiei muzicale) operei, Francesca contribuie în mod considerabil la dezvoltarea acestui gen muzical. Compozitoare cu un stil propriu, a fost cea mai sărbătorită compozitoare a timpului în care a trăit. A compus cinci opere, alte piese muzicale, şi o culegere de piese lumeşti şi religioase ( „ Il primo libro delle muschine”).

44 Francesca Caccini

45 Vittoria Aleotti ( Raffaella Aleotti)
N. în anul 1575 la Ferrara-d. după 1620, fiica arhitectului Giovanni Battista Aleotti, cântă cu voce dar şi la clavecin (trombon şi orgă). De la vârstă fragedă studiază cu maeştrii, iar la vârsta de paisprezece ani se hotăreşte să intre la mănăstire, şi să devină călugăriţă. Vittoria ia numele de Raffaella. A compus motete şi madrigale, genuri specifice vremii. Cântecele sacre compuse pentru cinci, şapte, opt şi zece voci este prima carte tipărită de muzică sacră, aparţinând unei compozitoare. A condus un ansamblu de douăzeci şi trei de călugăriţe, a fost Maestra ordinii augustiniană până la moartea ei.

46 Vittoria Aleotti ( Raffaella Aleotti)

47 Elisabeth Jacquet de La Guerre
N. la 1665-d.la 1729, clavecinistă franceză și compozitoare, a fost printre puținele femei recunoscute ca și compozitoare a epocii baroce. Fiind fiica unui lutier de clavecin, a început timpuriu să cânte la acest instrument. Deja la vârsta de cinci ani s-a prezentat în curtea regelui Ludovic al XIV.-lea. De la vârsta de 15 ani, este angajată în calitate de muziciana curții regale, și a fost sprijinită financiar până la sfârșitul vieții. A compus piese pentru clavecin, triosonate, piese vocale și operă, care a fost prima operă compusă de o femeie în Franța. În anul 1715 apare ultima ei publicație „ Cantates francoises”, fiind o culegere de cantate lumești.

48 Elisabeth Jacquet de La Guerre

49 Maria Anna Walburga Ignatia Mozart soră de compozitor
N. 30 iulie 1751-Salzburg-d. 29 octombrie 1829 Salzburg. Învaţă să cânte la clavecin de la tatăl ei, devenind o instrumentistă desăvârşită de clavecin şi fortepiano. De mică a susţinut concerte alături de fratele ei Wolfgang, în Viena şi Paris. Din scrisorile scrise de Wolfgang, adresate surorii sale reiese, că Nannerl ( Marianne) compunea, fiind lăudată de fratele ei. Cei doi au fost foarte apropiaţi de mici, şi au inventat un limbaj secret în care comunicau. Wolfgang a compus duete ca să poată cânta împreună cu sora lui. Nannerl, după ce se căsătoreşte, se mută în St. Gilgen, (unde Wolfgang trimite piese compuse de el, pentru ea),unde dă lecţii de muzică, iar după moartea soţului ei se întoarce în Salzburg. Ultimele cinci ani de viaţă trăieşte ca nevăzătoare.

50 Maria Anna Mozart

51 Fanny Hensel ( Mendelssohn) soră de compozitor
N. 14 noiembrie 1805 Hamburg-d. 14 mai 1847 Berlin. Compozitoare şi pianistă, sora compozitorului Felix Mendelssohn. Numele ei la naştere era Fanny Zippora Mendelssohn, peste ani au botezat-o Fanny Cecilie Mendelssohn Bartholdy. Învaţă să cânte la pian de la mama sa, care a studiat pianul cu un elev al lui Bach, Johann Philipp Kirnberg. În anul 1818, cu ocazia zilei de naştere a tatălui său, interpretează pe de rost cele 24 de preludii din Wohltemperiertes Klavier de Johann Sebastian Bach. Pentru scurt timp studiază pianul la Paris cu Marie Bigot, mai târziu cu compozitorul Ludvig Berger, iar în 1820 se înscrie îmreună cu fratele ei la Sing Akademie, condus de Carl Friedrich Zelter, care într-o scrisoare adresată lui Goethe, scrie despre ea: cântă ca un bărbat, ceea ce pe vremea aceea era cea mai mare apreciere. Studiază de asemenea compoziţia, împreună cu Felix. Prima lor compoziţie era un cântec orchestrat, oferit tatălui lor. Câteva compoziţii de-ale ei: trei piese în culegerea op. 8 şi trei piese în culegerea op. 9, apar sub numele lui Felix. Tatăl ei organizează concerte de duminică ( „ Sonntagsmusiken”), urmând ca Fanny să preia organizarea programelor, învăţarea, dirijarea corului şi a orchestrei, a cântat ca solistă, şi a interpretat compoziţiile sale. A compus mai multe sute de piese muzicale, în Italia va cunoaşte pe compozitorul Charles Gounod.

52 Se căsătoreşte cu renumitul pictorul Wilhelm Hensel, pentru această ocazie compune Preludiul în Fa major pentru orgă, cu ocazia zilei de 3 octombrie 1829( Praludium für Orgel zum 3 Oktober). Fiul lor, pe nume Sebastian Hensel a scris istoria familiei Mendelssohn, pe baza mai multor scrisori şi a jurnalului mamei sale. Nepotul ei a fost filozoful Paul Hensel, şi matematicianul Kurt Hensel. Cu puţin timp înaintea morţii, a publicat câteva din creaţiile ei sub numele ei ( de ex. op. 1). A compus peste 460 de lucrări. Printre creaţiile ei se numără piese camerale, coruri, cantate, piese de teatru, un trio de pian, piese orchestrale, cântece, şi piese pentru pian, în număr de 250. Ciclul de piese pentru pian, cu titlul: „ Das Jahre” ( Anul), a fost scris pe hârtie colorată, cu ilustraţii aparţinând soţului ei. Fiecărei piese îi aparţine o scurtă poezie. Moare din cauza unui atac cerebral, Felix, fratele ei moare peste şase luni din aceeaşi cauză, ca dealtfel tatăl lor, mama lor şi bunicul lor. Înainte de moarte, Felix abia termină cvartetul în fa minor nr. 6, dedicat sorei sale. După moartea ei, sunt editate cîteva lucrări postumus. Mai multe instituţiide învăţământ poartă numele ei: Musikschule Fanny Hensel, Fanny-Hensel-Weg, Fanny- Hensel- Grundschule, Berlin-Kreutzberg. În 16 august 1990, astrologul belgian Eric Walter Elst descoperă o planetă mică cu numărul 9331, care poartă numele Fannyhensel.

53 Fanny Hensel „Das Jahre”--ianuarie

54 Clara Josephine Schumann soţie de compozitor
N. 13 septembrie 1819 Leipzig-d. 20 mai 1896 Frankfurt. Pianistă şi compozitoare, tatăl ei a fondat o fabrică de piane şi un centru de împrumutat partituri. În anul 1840, devine soţia compozitorului Robert Schumann. La doar nouă ani, susţine primul ei concert la care a cântat împreună cu o altă fată o piesă la două mâini: variaţiuni pe un marş de „ Moise” de Kalkbrenner, la care a fost remarcată de către public, iar criticii muzicali au apreciat-o mult, punând mari speranţe în tânara pianistă. A concertat în multe oraşe şi în ţări vecine, a cântat în faţa lui Goethe, l-a cunoscut pe Niccolo Paganini şi pe Liszt. Când avea aprox. zece ani, i- a fost publicată compoziţia „ Quatre Polonaises” op. 1, mai târziu piesele: „ Caprices en forme de Valse”, „ Valses romantiques”, „Quatre Pieces Caractéristiques”,” Soirées Musicales”, un concert de pian şi alte lucrări. La 18 ani la Viena, a primit titlul de Kammervirtuosin imperial.

55 Clara Josephine Schumann

56 Alma Maria Mahler (Gropius, Werfel) soţie de compozitor
Născută Alma Margaretha Maria Schindler, scriitor și compozitor n. 31 august 1879 Viena-d.11 decembrie 1964 New York, scriitoare şi compozitoare. Tatăl ei a fost Emil Jakob Schindler, pictor de meserie. Din 1895 învață compoziție cu Josef Labor, mai târziu compune piese muzicale sub îndrumarea lui Alexander von Zemlinsky. În anul 1902 se mărită cu compozitorul Gustav Mahler, se va naşte fiica lor Anna Mahler, care devine sculptor. După moartea soţului ei, se recăsătoreşte în anul 1915 cu arhitectul Walter Gropius, divorţând mai târziu, şi urmând să se mărite în anul 1929 cu scriitorul Franz Werfel, cu care va emigra în Franţa, mai târziu în America. Între cele două războaie mondiale, în salonul ei s-au întâlnit mai mulţi artişti şi oameni intelecuali. A compus multe lieduri, pe versuri de Heine, Rilke, Novalis, piese pentru pian, scrieri cu caracter biografic, scrisori, etc. Au fosr editate în timpul vieții ei 14 cântece. Multe sunt și astăzi interpretate frecvent, iar din acompaniamentele de pian s-au născut și variante orchestrale. Au apărut multe cărţi scrise despre ea, dintre care amintim: Rode-Breymann, Susanne: Die Komponistin Alma Mahler-Werfel, Hannover, 1999 Danielle Roster: Alma Mahler- Schindler. In: dies.: Die großen Komponistinnen. Insel Verlag, Frankfurt am Main 1998, S. 267–291. Mit Bibliografie und Diskografie in AuswahlI Robert Schollum: Die Lieder von Alma Schindler-Mahler. In: Österreichische Musikzeitschrift

57 Alma Mahler ---Emil Jakob Schindler

58 Nadia Boulanger N. 16 septembrie 1887 la Paris-d. 22 octombrie 1979 la Paris Tatăl ei Ernest Boulanger era compozitor, dirijor, profesor al Conservatorului din Paris, mama ei Raisa Miseckaia, cântăreață născută în Sankt Petersburg. Nadia învață compoziție și cântă la orgă de la vârsta de nouă ani. Din 1903 deja cântă la orgă în biserică, alături de Gabriel Fauré. Studiază de la vârsta de zece ani la Conservatorul din Paris, iar după terminarea Conservatorului, --marcată de pierderea surorii, Lili, care era remarcată datorită talentului muzical ,--din 1918 nu mai compune, doar dirijează, și se dedică în totalitate pedagogiei muzicale și a propagării muzicii, este considerată cea mai însemnată profesoară de muzică. Profesoara celor mai însemnați muzicieni, compozitori, dirijori. Este prima femeie dirijoare, care dirijează în marile Filarmonii, a predat în Franța, Anglia, Statele Unite ale Americii ,printre elevi îi amintim pe Leonard Bernstein, Quincy Jones, Dinu Lipatti, Michel Legrand, Astor Piazzolla, Igor Stravinski și alții.Este prima dirijoare femeie, care dirijează Orchestra Simfonică din Boston.

59 Nadia Boulanger

60 Hariclea Haricli (Darclée)
Personalitate marcantă a muzicii româneşti, s-a născut în data de 10 iunie 1860 la Brăila, ( d. în 12 ianuarie 1939 la Bucureşti ), într-o familie cu rădăcini elene. Mama ei, Maria Haricli născută Aslan, era nepoată directă a domniţei Mavrocordat, tatăl ei, Ion Haricli era mare proprietar în Teleorman. În copilărie era la un pas de a muri în febră de tifoidă. Copila a avut de mică înclinaţii către muzică. A studiat pianul în particular şi a luat lecţii de canto la pensionul „Lobkovitz” din Viena. A plecat la Paris în anul 1886, şi şi-a desăvârşit studiile muzicale la Conservatorul din capitala Franţei.  În februarie 1881, se căsătoreşte cu locotenentul de artilerie Iorgu Hartulary. După naşterea fiului ei, continuă să ia lecţii de canto. Debutează într-un recital de canto în 1881 pe scena teatrului din Brăila. Pleacă la Paris, unde este remarcată de compozitorul francez Charles Gounod, care îi încredinţează rolul Margaretei din propria operă Faust, rol debut pe scena operei în Gounod i-a sugerat, să preia numele de Darclée. Compozitorul italian Giacomo Puccini compune cu precădere pentu vocea ei Tosca, în care ea cântă rolul Floriei, debutul a avut loc la Roma, unde a cântat alături de mari voci italieni. Se spune că pentru vocea româncei acesta a scris special „Manon Lescaut” , operă care a avut premiera  la Teatrul Scala din  Milano, pe  27 martie Pietro Mascagni compune pentru ea “Iris”, iar Alfredo Catalani compune “La Wally”. S-a impus ca primadonna în teatrele de operă precum: Paris, Berlin, Milano, Florența, Roma, Lisabona, Barcelona, Madrid, Buenos Aires, Monte Carlo, Moscova, și Sankt Petersburg. La Scala din Milano, a debutat cu rolul Chimene din Cid-ul de Massenet, în 1890, fiind aplaudată de însuși compozitorul Giuseppe Verdi.

61 În România a fost numită „ privighetoarea Carpaților „
În România a fost numită „ privighetoarea Carpaților „ . Regele Carol I i-a oferit ordinul „ Bene Merente clasa I” , iar poeții îi scriau versuri. A susținut crearea Operei Române din București în anul Fiul său, Ion Hartulary-Darclée a continuat tradiția muzicală, devenind dirijor și compozitor. Soprana a cântat alaturi de mari voci, precum: Emilio de Marchi, Eugenio Giraldoni, Enrico Caruso, Titta Ruffo, Francesco Tamagno, și a cîntat deseori sub bagheta lui Toscanini. Din păcate nu au rămas înregistrări cu vocea ei, decât două cântece românești: „ Cântecul fluierașului” de George Stephănescu, și „ Vai mândruță dragi n-avem” de Tiberiu Brediceanu, cu acompaniament de pian, cântată la o vârstă înaintată. Artista a înregistrat pentru Casa de Discuri Fonotipia arii și scene din Don Pasquale de Gaetano Donizetti, La Traviata de Giuseppe Verdi, Iris de Pietro Mascagni și Tosca de Giacomo Puccini; matrițele acestor înregistrări au fost distruse de bombardamentele celui de al doilea război mondial la Milano; până în prezent, nu s-au identificat încă discurile primelor tiraje efectuate în anul A murit în sărăcie la București, deoarece viile sale de Cotnari, care era sursa existenței sale după încheierea carierei, a fost distrusă de o grundină teribilă, intervenind și boala ei, un sarcom hepatic. Funerariile i-au fost finanțate de Ambasada Italiei, și a fost înmormântată în cimitirul Bellu. A avut în repertoriu 58 de roluri din 56 opere compuse de 31 compozitori. Înainte să urce pe scenă, obișnuia să aprindă o lumânare la icoana Maicii Domnului.

62 Hariclea Darclée

63 Clemansa Barberis( Plăcinţeanu)
La 12 martie 1899 se naşte la Iaşi , fiica inginerului Giuseppe Barberis şi a Margueritei Cazaban. Printre membrii familiei amintim pe actorul Jules Cazaban, scriitorul Alexandru Cazaban, sculptorul Ion Irimescu, compozitoarea Rodica Şuţu şi alţii. Absolventă a Conservatorului din Iaşi în anul Urmează cursuri de armonie, contrapunct, forme muzicale, orchestraţie şi canto la Berlin, apoi studiază la Paris. În paralel merge şi la Viena pentru a lua lecţii de canto şi de compoziţie. Revenind în România, cântă ca violonistă sub bagheta lui George Enescu. Este profesoară la Conservatorul din Iaşi şi Bucureşti, precum la Institutul de Teatru „ Ion Luca Caragiale” din Bucureşti. Se căsătoreşte cu doctorul chirurg ortoped Gheorghe Plăcinţeanu. Este prima femeie compozitor de muzică de operă din România. A compus peste o sută de piese muzicale, patru opere, lucrări de muzică simfonică, lucrări pentru clarinet, pian, vioară, opere corale, lieduri, dintre care amintim ciclurile: „ Destin de poet”, pe versuri de Eminescu, „ Itinerar dacic”, pe versurile ginerelui său, Dominic Stanca. A compus piese corale, „ Suita I pastorală” pentru orchestră în patru părţi, difuzată de Radio Viena, la 16 septembrie 1937.

64 Clemansa Barberis

65 Emilia Comişel Profesor doctor etnomuzicolog, n. 28 februarie 1913 jud. Prahova-d. 18 aprilie 2010, la vârsta de 97 de ani. A fost unul dintre cei şase copii ai renumitului institutor, dirijor şi profesor de muzică Gheorghe Comişel. Studiile muzicale începe alături de tatăl ei, pe urmă învaţă la Ploieşti, Bucureşti cu profesorii : I. D. Chirescu, George Breazul, Constantin Brăiloiu, Dimitrie Cuclin, etc. A întreprins cercetări şi culegeri de folclor muzical, iar rezultatele activităţilor ştiinţifice au fost publicate în multe reviste, în diverse emisiuni radiofonice şi de televiziune atât în ţară, cât şi peste hotare. Dintre lucrări amintim următoarele: „ Folclorul copiilor”, „Folclor din Dobrogea”, „ Antologia folclorică din ţinutul pădurenilor”, „ Colinde”, etc. Timp de peste 30 de ani a fost profesor la catedra de folclor a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti, a fost răsplătită cu trei premii de către Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România, Premiul "Ciprian Porumbescu" al Academiei Române (1982), cu Ordine şi medalii ale statului român. Pe plan internaţional a fost aleasă membru în Consiliul Internaţional de Folclor Muzical (Londra), în Societatea Internaţională de Muzicologie (Elveţia) şi în Societatea Internaţională de Antropologie (Paris). A cules peste nouă mii de cântece folclorice. În luna martie 2000, la propunerea Muzeului memorial "Paul Constantinescu" din Ploieşti, Consiliul Local al Municipiului Ploieşti i-a acordat titlu de Cetăţean de Onoare.

66 Emilia Comişel

67 Lola Violeta Ana-Maria Bobescu
Fiica marelui dirijor și compozitor Aurel Bobescu, violonistă și profesoară, a început studiile muzicale la vârsta de 5 ani. S-a născut în Craiova, la 9 august Solistă concertistă timp de peste 60 de ani, violonistă cu o solidă carieră artistică. Se stabilește în Belgia, unde a fondat și a condus formațiile: Solistes de Bruxelles și cvartetul de coarde L’ arte del Suono din Bruxelles. A predat vioară la Conservatorul din Liege între anii , și la Conservatorul regal din Bruxelles. A colaborat cu multe ansambluri orchestrale ale lumii, a concertat în recitaluri de muzică de cameră, deseori a revenit în România, concertând cu orchestrele Filarmonicii și Radio din București, precum și în provincie. A înregistrat discuri la casele Electrecord, Decca, Columbia, Nippon Program, Arcophon, etc. Era foarte talentată şi elegantă, „ Diva cu vioara” , despre care maestrul Yehudi Menuhin spunea, că: „este cea mai mare violonistă a secolului XX.”

68 Lola Bobescu

69 Virginia Zeani Ardeleanca Virginia Zeani s-a născut în Solovăstru, la 21 octombrie Numele ei de framilie era Zehan, dar trăind în Italia a devenit Zeani. Și-a început studiile la București însă părăsind țara și le-a continuat în Italia, la Milano unde l-a avut ca profesor pe Luciano Pertile cântărețul preferat al dirijorului Arturo Toscanini. Avea 19 ani când a debutat în rolul Violetei din Travaiata de Verdi pe scena operei din Bologna alături de Arrigo Pola (cel care l-a format pe Luciano Pavarotti ). timp de 25 de ani, este "prima donna assoluta" a teatrului de Operă din Roma, cântând împreună cu cei mai renumiți tenori, de la Beniamino Gigli și Ferruccio Tagliavini până la Luciano Pavarotti și Placido Domingo, și Alfred Krauss. În 1955 a debutat pe scena operei din Roma apoi la Scala din Milano în 1956 când s-a întâlnit cu viitorul ei soț, Nicola Rossi Lemeni în spectacolul cu opera”Julio Cesare” de Haendel. Cariera sa internatională care a durat timp de 30 de ani a purtat-o la Londra, Viena,Paris ,Moscova ,precum și în toate marile centre culturale europene. În cele două Americi,mai cu seamă în cea din nord, Virginia Zeani a fost întotdeauna așteptată cu nerăbdare începând din 1966, când a debutat la Metropolitan din New-York. Aici a rămas de neuitat apariția sa în operele “Lucia di Lamermoor, Rigoletto,Puritanii,Manon Lescaut,Tosca” și altele. 69

70 Aici a rămas de neuitat apariția sa în operele “Lucia di Lamermoor, Rigoletto,Puritanii,Manon Lescaut,Tosca” și altele. său Nicola Rossi Lemeni i-a fost permanent alături în viață și pe scenă cât timp a trăit. În 1957 compozitorul Francisc Poulenc a creat special pentru ea un rol [Blanche de la Force] în opera “Dialogul Carmelitelor”ceea ce i-a mărit aura celebrității dar și ambiția de a se perfecționa. Datorită studiilor profunde a ajuns de la soprană lirică la coloratură și apoi la soprană dramatică, ceea ce i-a permis să-și largească repertoriul, și să cânte creații ale marilor compozitori: Ceaicovski, Wagner, Verdi, Puccini, etc. În 1983 s-a retras și s-a stabilit în America, devenind profesoară la Indiana University, unde a predat alături de soțul ei Nicola Rossi Lemeni până în 1991, când a murit .Virginia Zeani are foarte multe eleve ,dintre ele cea mai renumită este Angela Brown care poate fi admirată pe scena operei Metropolitan.

71

72 Ioan D. Chirescu: “Mama”

73 Audiție 1. L. V. Beethoven—” Für Elise” 2. I.D. Chirescu –” Mama”