INTRODUCERE ÎN EPISTOLELE PAULINE CURS NR. 2 INTRODUCERE ÎN EPISTOLELE PAULINE Pr. Prof. Stelian TOFANĂ

Cuprins Cronologia paulină A existat o ”Școală paulină”? Numărul Epistolelor pauline Structura Epistolelor

1. Cronologia paulină - armonizarea datelor din - cartea Faptele Apostolilor - Epistolele Pauline - reflectarea lor în consemnări ale istoriei şi ale literaturii vechi

Naşterea................... Şederea la Ierusalim.. Convertirea............... Şedere la Damasc, Arabia..................... Vizită la Apostoli........ Şederea la Tars......... Şederea la Antiohia.... între 5 şi 15 (?) după 30 aprox. 34/36 între 34-37 sau 36-39 cândva între 37-39 43? 43-44

Prima călătorie misionară Incident în Antiohia şi Sinodul de la Ierusalim A doua călătorie misionară Timp petrecut în Corint Epistolele 1 şi 2 Tesaloniceni A treia călătorie misionară Primăvara 45 – primăvara 49 49-50 51– 53 iarna 50 – vara 52 51-52 53 – 58

Călătorie în Macedonia 2 Corinteni toamna 54 – primăvara 57 54 56 57 vara 57 toamna 57 Timp petrecut în Efes Galateni Filipeni ? 1 Corinteni Vizită la Corint Călătorie în Macedonia 2 Corinteni

Întoarcere prin Filipi Arestare la Ierusalim Captivitate la Cezarea iarna 57-58 Paşte 58 Rusalii 58 58-60 toamna 60 -primăvara 61 Şedere în Corint Romani Întoarcere prin Filipi Arestare la Ierusalim Captivitate la Cezarea Călătorie spre Roma

Coloseni, Filimon, Efeseni, Captivitate romană Coloseni, Filimon, Efeseni, Ultima fază de apostolat Călătorie în Spania (?) toamna 61- primăvara 63 61-63? 63 – 67 (?) ?

În Orient: Efes, Creta, Macedonia 1 Timotei, Tit A doua captivitate romană 2 Timotei Martiriul ? spre 65 65-67 66 spre 67

2. A existat o „Şcoală paulină”? - „Şcoală paulină” - nu în sensul existenţei unei instituţii de învăţământ paulin, cu dascăli, săli de clasă.... - un proces kerigmatic eclesial-cultic şi misionar în interiorul căruia: - ucenicii erau familiarizaţi cu trăsăturile de bază ale noii tradiţii şi credinţe creştine - le învăţau şi le transmiteau mai departe, altor ucenici sau proaspăt convertiţi la tradiţia creştină.

formaţia creştină şi intelectuală a Apostolului Pavel a fost puternic marcată de o aşa zisă „tradiţie de şcoală” ceea ce el a întemeiat apoi n-a fost nimic altceva decât consecinţa modului în care el însuşi s-a format ca şi creştin şi misionar. (T. Vegge, Paulus und das antike Schulwesen. Schule und Bildung des Paulus, BZNW 134, Berlin 2006).

Pentru existenţa unui astfel de gen de „şcoală paulină”, vorbesc mai multe caracteristici ale personalităţii Ap. Pavel, dar şi ale activităţii sale kerigmatice şi misionare: - primitor al revelaţiei (comp. I Cor 9,1; 15,8; Gal 1,1.12.15u) - exemplu de urmat (I Tes 1,6u; I Cor 4,16; 7,7u; 11,1; II Cor 4,2; 6,11-13; Gal 4,12; Filip 4,9) - învăţător inspirat (I Cor 2,12-16; 4,17; 7,40; 1, 6.19.37u; Gal 1,8u; Filip 3,15)

- „Colaboratoriii ” Apostolului - Cercul restrâns - Barnaba, Silvan şi Timotei; mai târziu şi Tit, Sostene (I Cor 1,1) - Cercul mai larg - Apollo (I Cor 1,4), soţii Aquila şi Priscilla (I Cor 16,19; Rom 16,3u) etc.

Între colaboratorii Apostolului întâlnim adesea persoane care: proveneau din comunităţile întemeiate de Apostol rămâneau în contact direct cu comunităţile lor îl ajutau pe Apostol în slujba sa făceau misiune în diferite comunităţi întemeiate de el. Între aceştia putem aminti pe Gaius, Aristarh, Sosipater, Iason, Epafras, Epafrodit etc.

Potrivit strategiei misionare proprii, Apostolul Pavel „ataca”, în principal, cetăţile capitală a provinciilor Aici a întemeiat adevărate centre proprii de misiune - deveneau ele însele focare de misiune pentru alte cetăţi din jurul lor O mărturie, în acest sens, stă textul din I Tes 1,6-8: „Şi voi v-aţi făcut următorii noştri şi ai Domnului, întru mult necaz primind Cuvântul cu bucuria Duhului Sfânt, aşa că pildă v-aţi făcut tuturor credincioşilor din Macedonia şi din Ahaia. Că de la voi a răsunat cuvântul Domnului nu numai în Macedonia şi în Ahaia, ci-n tot locul a pătruns credinţa voastră în Dumnezeu; aşa că nu-i nevoie să mai spunem noi ceva”.

Apariţia unui astfel de început de teologie paulină în comunităţile nou înfiinţate - poate fi textul din I Cor 13, care are o foarte slabă legătură cu contextul. Existenţa unei „Şcoli pauline” după moartea Apostolui, o dovedesc – sunt de părere unii exegeți - aşa-zisele „Epistole deuteropauline”: Coloseni, Efeseni, II Tesaloniceni şi Epistolele Pastorale.

Centrul „şcolii pauline” este socotit a fi Efesul. Aici activează: - soţii creştini Aquila şi Priscilla (F.Ap. 18,19-21; I Cor 16,19) - alexandrinul Apollo (F.Ap. 18,24-28; I Cor 16,12) - dar, mai ales, Ap. Pavel între vara anului 54 şi începutul anului 57.

- Potrivit informaţiilor din cartea Faptele Apostolilor (19,9u), Ap - Potrivit informaţiilor din cartea Faptele Apostolilor (19,9u), Ap. Pavel va fi propovăduit cuvântul noii evanghelii timp de mai bine de doi ani în şcoala unui renmit retor pe nume Tyranius. - Unii exegeţi sunt de părere că din Efes va fi fost scrisă nu numai epistola I Corinteni, ci şi deuteropaulinele Coloseni, probabil Efeseni şi Pastoralele. - Această teză e mai mult decât controversată, întrucât Pastoralele reflectă situaţii cu totul diferite din Biserică, decât Coloseni sau Efeseni.

Potrivit reprezentanţilor tezei „şcolii pauline” epistolele pauline sunt parte a unui extins şi cuprinzător proces de comunicare dintre Apostolul Pavel, colaboatorii şi ucenicii săi, precum şi anumite comunităţi izolate misionare. Aşadar, teologia „şcolii pauline” nu reflectă nimic altceva decât marca şi pecetea gândirii pauline, dar pliată pe realitatea unor noi situaţii apărute în Biserica primară, altele decât cele reflectate în epistolele socotite incontestabil a fi pauline, dar şi amprenta propriei gândiri a ucenicilor Apostolului.

Dacă aşa-zisele epistolele „deuteropauline” poartă amprenta gândirii teologice a Apostolului Pavel, dar reflectată numai într-un sistem de elaborare propriu ucenicilor lui, atunci „şcoala paulină” ar putea fi luată în calcul în conturarea specificităţii isagogice şi teologice a literaturii epistolare canonice noutestamentare. ”Școala paulină” - rămâne totuși, din multe puncte de vedere, încă o problemă deschisă cercetării biblice.

3. Numărul epistolelor pauline - numărul real - depăşeşte pe cel din canonul Noului Testament (14 sau 13). - Corespondența cu Corintenii - cel puţin 3 epistole, dacă nu chiar 4. - I Cor 5,9 - Ap. Pavel scrie: „V-am scris în epistolă să nu vă amestecaţi cu desfrânaţii.”

II. Cor. 2,3-4 - Apostolul vorbeşte de o aşa-zisă „scrisoare cu lacrimi ” redactată probabil cândva între I. Cor. şi II Cor. canonice şi, care poate fi, după părerea unor specialişti, chiar II Cor. 10-13 (canonică). Corespondenţa Ap. Pavel cu creştinii corinteni s-ar putea rezuma la următoarele epistole: - I Corinteni pierdută - I Corinteni canonică - II Corinteni canonică (cap. 1-9) - II Corinteni cap. 10-13 – „scrisoarea cu lacrimi

Romani cap. 16 – poate fi parte dintr-o altă Epistolă paulină. Filip. 3,1b : „ca să vă scriu aceleaşi lucruri, mie nu-mi este greu, iar vouă vă este de folos.” - Policarp - o epistolă adresată filipenilor ( Ep. ad Phil. 3,2) în care se scrie: „care, după ce a plecat de la voi, v-a scris epistole, pe care, dacă le citiţi cu atenţie, veţi putea să vă zidiţi în credinţa dată vouă”.

Epistola către Laodiceeni - Col 4,16, a fost încă o epistolă specială a Ap. Pavel, care a avut destinaţia consemnată în text, dar, fără să ştim dacă ea s-a păstrat, sau nu, în canonul paulin Fragmentul Muratori - existenţa unei alte epistole, pretinsă paulină, şi anume, cea către Alexandrini - autenticitatea acesteia n-a fost recunoscută de Biserica creştină.

4. Structura epistolelor pauline structura epistolelor pauline - în concordanţă cu epistolografia vremii. Textul din F.Ap. 23,25-30 şi textul Epistolei către Filimon - o comparaţie

F.Ap. 23, 26...urm. Filimon I – Prolog 1. Claudius Lisias 1. Pavel, întemniţatul lui Hristos şi Timotei, fratele, 2. Prea puternicului procurator Felix 2. iubitului Filimon...şi surorii Apfia şi lui Arhip, cel împreună oştean cu noi şi Bisericii din casa sa. 3. Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos (1-3) 3. Salutare (26) 4............................. 4. Mulţumesc lui Dumnezeu şi te pomenesc totdeauna în rugăciunile mele (4-7)

v. 27-30 8-22 III – Epilog II – Corpul Epistolei Fii sănătos! (30) Te îmbrăţişează Epafras...(23- 25)

Referințe bibliografice M. Hengel, Zur urchristlichen Geschichtsschreibung, Stuttgart, 1984; G. Lüdemann, Paulus, der Heidenapostel I: Studien zur Chronologie, FRLANT 123, Göttingen 1980; R. Jewett, Paulus-Chronologie. Ein Versuch, München 1982; N. Hyldahl, Die paulinische Chronologie, AthD, Leiden 1986; Idem, The History of early Christianity, Frankfurt 1997;

Ruth Schäfer, Paulus bis zum Apostelkonzil, WUNT 2.179, Tübingen 2004; A. Suhl, Der Beginn der selbständigen Mission des Paulus, NTS 38, 1992, 430-447. Evenimentele şi datele care concură la întocmirea cronologiei pauline, U. Schnelle le împarte în două categorii : a - cele pe baza cărora se poate realiza o cronologie absolută, b - cele pe baza cărora se poate realiza o cronologie relativă (Einleitung in das Neue Testament, 6. Auflage, Göttingen 2007, 33-46).

U. Schnelle, Paulus. Leben und Denken, Berlin - New York, 2003 Raymond Brown, Joseph A. Fitzmyer, Roland E. Murphy, O. Carm, Introducere şi comentariu la Sf. Scriptură, vol. I, trad. şi prelucrare pentru limba română de Dumitru Groşan, Târgu-Lăpuş 2005, 951 urm. Iustin Moisescu, Sf. Pavel şi viaţa celor mai de seamă comunităţi creştine în epoca apostolică, în S.T. 7-8, 1951 Teodor M. Popescu, Sfântul Pavel, Apostolul Neamurilor, în S.T. III, 1951, nr. 7-8, 449-461 Liviu G. Munteanu, Sfântul Apostol Pavel – muncitor cu braţele, în S.T. III, 1951, nr. 7-8, 430-436

Silviu I. Negruţiu, Dan E. Moldovan, Florin Codrea, Mirela Măţăoanu, Stelian Tofană (coordonator), Cercetarea biblică noutestamentară românească – Ghid bibliografic - Cluj-Napoca 2004; Grigorie Marcu, Saul din Tars, Sibiu 1939 J. Gnilka, Paulus von Tarsus, HThK.S 6, Freiburg 1996 Oda Wischmeyer (Hg.), Paulus, Tübingen 2006